Ars longa, vita brevis. In fact, I'd like to steal this painting.

Gorzo sau exorcismul formelor

by Paul Doru Mugur

Arta lui Gorzo este însă mult mai complexă decât suma unor tehnici.
Scopul artistului nu este de a crea totemuri vizuale, ba chiar dimpotrivă, putem argumenta că demersul lui artistic de fapt este exact opus acestei tendinţe. Obiectul totemic ne fascinează privirea şi ne atrage într-o capcană mentală din care Gorzo încearcă să ne elibereze prin surprize continue.
Într-o discuţie privată, Gorzo îmi mărturisea că dacă mulţi dintre artiştii contemporani şi-au transformat privirea într-un aparat de fotografiat, el are în privire un...topor! O preocupare constantă a lui Gorzo este crearea unei distanţe între obiectul privit şi privire. Toporul din privire la care se referă el, fracturează aşteptările privitorului, îl distanţează de previzibil, de anticipabil, creând interpretări insolite imaginilor.




Gestul lui este într-un anume sens eroic: el încearcă să ne surprindă continuu şi să ne electrocuteze simţul vizual prin forme violente sau prin imagini şocante uneori de o sexualitate frustă. Care este motivaţia demersului lui artistic? Gorzo nu este nici pictor în sensul comun al cuvântului, nici artist conceptual ci este un creator de anti-totemuri, un demistificator, un dezvrăjitor.


Într-o cultură hipersaturată de imagini, gestul lui Gorzo este cel al dezvrăjirii faţă de atracţia pe care o avem faţă de imagini, de orice natură ar fie ele, fie ea sacră sau profană. Gorzo încearcă să ne defamiliarizeaze, să ne decondiţioneze reflexele cultural-vizuale. Prin lucrările lui niciodată cuminţi, Gorzo ne exorcizează demonii banalului, familiarului şi plictiselii. Multe din lucrările lui captează această permanentă tensiune, această luptă continuă dintre carnalitatea familiarului şi diafanul ineditului sau...uneori viceversa! Formele lui Gorzo, adesea surprinse în mişcare, sunt forme tensionate.


Artistul adaugă straturi noi de sensuri imaginilor care devin un fel de palimpseste sub care se poate discerne mai mult sau mai puţin imaginea iniţială; Gorzo pictează pe deasupra fotografiilor sau a basorelifurilor alte imagini nu atât pentru a crea sensuri multiple ci pentru a atrage atenţia asupra fragilităţii sensului în general. Sub privirea maliţioasă a lui Gorzo, dictatorul Ceauşescu devine un heruvim paşnic şi surâzător care “revine în cinci minute”.


Este inevitabilă paralela între Brâncuşi şi Gorzo, amândoi exploratori ai filonului artei poluare tradiţionale româneşti. Demersul subversiv al lui Gorzo, care introduce un soi de distanţare ironică faţă de orice tendinţă absolutistă este însă foarte deosebit de cel al lui Brâncuşi care în căutarea unei mitice ur-forme iniţiale a mers într-o direcţie a esenţializării formelor populare. Pe de altă parte, ca şi Brâncuşi, Gorzo este un artist cu o foarte precisă gândire tri-dimensională a spaţiului şi multe dintre desenele lui trădează o viziune de sculptor sau arhitect.


Penisurile lui Gorzo nu deranjează pentru că sunt penisuri sincere, prezentate fără ostentaţie, erotismul lor este natural ca în bancul cu plaja de nudişti: „Domnişoară îmi place mult de dumneavoastră. ” „Da, domnule, este vizibil.” Parafrazând în joacă, talentul lui Dumitru Gorzo, este extrem de vizibil.


source: RESPIRO